E un sentiment tare aiurea, care te macina uneori si nu-ti mai da pace. Iti poate strica toata ziua, te poate lovi brusc si ireversibil, te poate face chiar sa plangi. Si e bine sa plangi, cateodată iti trece. De starea aia de soc din momentul in care constientizezi ce s-a întâmplat vorbesc, ca de dezamagire in sine nu poti scapa asa usor. E greu sa stergi totul cu buretele, dar fi fericit daca vei reusi intr-un final.
Dar macar te trezeste la realitate. Ajunge cu atatea vise, sperante desarte si stari de revenire continua. Viata nu e tot timpul roz, chiar daca ne-am dori asta. Sa spunem lucrurilor pe nume. Fara ocolisuri, fara sa ne ascundem dupa deget. Nu e bine sa astepti prea multe de la oameni, ca nu vei primi nimic. Poate un sut in fund sau un dus cu apa rece, depinde cum vrei sa-l numesti. Oricum rezultatul e aceeasi stare neplacuta, de care fugim cu totii.
Supraaprecierea lucrurilor nu e buna de nimic. Mai bine e sa fii surprins de cineva pe care l-ai subestimat, decat sa crezi prea mult in cineva, mai ales cand nu il cunosti cu adevarat. Sau cand crezi ca il cunosti cu adevarat. Totul e un joc de cuvinte care, indiferent de ordine, are tot valoare de adevar. Ironica treaba.
Am vrut sa fiu eu la volanul vietii mele si am sfarsit cu multe rani pe suflet in urma naivitatii si increderii prea mari acordate oamenilor de langa mine. M-am bazat pe fortele proprii mereu, iar acum s-au dovedit a fi slabe, nesigure si trecatoare.
Voi învata sa ma astept sa fiu dezamagita, iar cand nu se va intampla ma voi bucura. Nu ma va mai lua nimic prin surpindere. Si asa voi fi capabila sa trec usor peste dezamagire, chiar si cu zambetul pe buze. Pana atunci, ma obisnuiesc cu starea asta tampita care nu prea vrea sa-mi dea pace.
Nu stiu daca am fost destul de explicit, dar ca o mica concluzie atat am de spus: Ganditi-va de doua ori inainte sa garantati pentru cineva, caci se poate innoda dupa aceea firul unei prietenii ... DAR nodul ramane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu